Dumnezeul în care NU cred

 

pr. Carlo Molari, teolog

1.   Dumnezeul purei religii

În acest Dumnezeu nu cred. Acest Dumnezeu nu merită credință, nu merită încredere, nu este suficient.

Se poate ajunge la credința în Dumnezeu prin reflecția filosofică, dar nu la încrederea în Dumnezeu, adică la faptul de a-l considera pe Dumnezeu ca referință a deciziilor noastre, ca să ajungem să cunoaștem și să iubim într-un mod nou.

Dacă nu descoperi că e un Dumnezeu care te iubește și care îți permite să ajungi la o formă nouă a vieții, un Dumnezeu care mântuiește la ce îți folosește? […]

2.      Nu cred în Dumnezeul

Nu cred în Dumnezeul care lucrează în creație și în istorie intervenind, modificând situațiile, completând creaturile, repunând în funcțiune mecanismele creației și ale istoriei atunci când se blochează.

Acțiunea lui Dumnezeu este o acțiune creatoare care oferă posibilități, care alimentează procesul, dar care nu se substituie niciodată creaturilor, tocmai pentru că le face să existe și să lucreze. […] Dumnezeu este prevăzător nu în sensul că rezolvă toate problemele, ci în sensul că, oriunde s-ar afla omul, iubirea sa este de așa natură încât îl poate conduce la împlinirea sa. Dumnezeu nu poate rezolva nicio problemă istorică dacă nu există creaturi care, deschizându-se față de acțiunea sa, nu indică și nu realizează soluția. „Dumnezeul umplutură” nu este Dumnezeul credinței, al credinței ca încredere.

3.      Nu cred în Dumnezeul care pedepsește păcatele

Nu cred în Dumnezeul care pedepsește păcatele, care trimite pestilențele pentru ca oamenii să se convertească. Vreme de multe secole așa gândeam.

4.      Nu cred în Dumnezeul care își schimbă atitudinea datorită rugăciunilor oamenilor

Ar fi ca și cum noi, rugându-ne, i-am cere lui Dumnezeu să facă ceva nou, ceva diferit de ceea ce deja face. Este o pretenție lipsită de judecată, un model antropomorfic. Rugăciunea are o mare valoare fiindcă pune în mișcare, în interiorul nostru, dinamici de noutate și de schimbare, nu pentru că modifică atitudinea lui Dumnezeu […], ci pentru că noi primim acțiunea sa într-un mod profund și bogat.

5.      Nu cred într-un Dumnezeu

Nu cred într-un Dumnezeu care poate face lucruri perfecte de la început, fiindcă creatura este timp și poate primi darul doar fragmentar, succesiv.

Dumnezeu este veșnic, este plinătate a vieții, este perfecțiunea împlinită, dar creatura este timp și nu poate primi oferta divină integral într-o singură clipă.

În perspectiva evolutivă se înțelege bine faptul că Dumnezeu alimentează procesul în mod continuu, adică creația continuă și astăzi. Împlinirea este ținta drumului.

6.      Nu cred într-un Dumnezeu care vrea reparația răului

Nu cred într-un Dumnezeu care vrea reparația răului prin crucea lui Cristos sau prin intermediul acelora care se unesc cu suferința lui.

Dumnezeu nu vrea ca oamenii să fie în suferință, în durere, iar atunci când cineva suferă Dumnezeu este de partea lui pentru a-l susține în drumul său, ca să poată ajunge să iubească și în acea condiție.

Isus însuși a ajuns la o iubire supremă pe cruce și de aceea a înviat. Iubind, Isus ne-a mântuit, ne-a salvat: este răscumpărător nu pentru că a suferit, ci pentru că iubirea a înflorit în forme sublime.

7.      Nu cred în Dumnezeul care îi vorbește omului prin cuvinte omenești

Dumnezeu vorbește în tăcere pentru că nu pronunță cuvinte omenești, ci dumnezeiești, care pentru noi sunt tăcute.

Dar Cuvântul său alimentează viața noastră ca forță creatoare. Contactul cu el ne regenerează. Dar acest contact nu devine cuvânt, nu devine idee, nu devine imagine, ci devine experiență vitală, eveniment al istoriei.

Atunci când spunem că Scriptura este „cuvântul lui Dumnezeu”, trebuie să înțelegem formula în sens analogic, adică relațional.

Cuvântul este acea forță vitală care a dat naștere evenimentelor mântuirii, relatate de oameni după modelele prin care le-au trăit și interpretat, și transcrisă după modelele culturale ale vremii.

8.      Nu cred în Dumnezeul planurilor inteligente (Intelligent Design)

Nu cred în Dumnezeul planurilor inteligente (Intelligent Design), așa cum îl prezintă grupurile din Statele Unite ale Americii.

Dumnezeul credinței nu este pur și simplu Dumnezeul originilor, ci și al procesului în întregimea sa. Cauzele proceselor cosmice sunt imperfecte, iar răul însoțește mereu dezvoltarea vieții pe pământ. Haosul și complexitatea caracterizează multe evenimente, pentru că Dumnezeu nu intervine prin acțiuni punctuale în situațiile istoriei. Acțiunea divină oferă în orice împrejurare multe posibilități, motiv pentru care cauzalitatea are un rol important în devenirea cosmică și în evenimentele istoriei. Planul mântuitor poate fi realizat și prin falimente, prin impasuri, prin evenimente cauzale și neprevăzute, care constelează drumul evolutiv.

 

Pr. Carlo Molari, teolog

Un gând despre ”Dumnezeul în care NU cred

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s