Duminica a III-a din Advent – anul B

În mijlocul vostru stă unul pe care voi nu-l cunoașteți… 

„A venit un om trimis de Dumnezeu, iar numele lui era Ioan”. Cu această frumoasă imagine luată din prologul Evangheliei lui Ioan se deschide evanghelia acestei duminici. Din moment ce planul lui Dumnezeu îi este adresat omului, Domnul alege un om pentru a-l manifesta. Ioan nu e un exponent al castei sacerdotale, nici al elitei religioase.

 

Locurile religioase și persoanele religioase sunt impermeabile la acțiunea Duhului. „Numele lui era Ioan”. Ioan – în ebraică Yohan –, înseamnă Iahvè, Domnul este milostivire. „El a venit ca martor ca să dea mărturie despre lumină, pentru ca toți…”. Mesajul lui Dumnezeu este universal, îmbrățișează întreaga umanitate. „… Să creadă prin el. Nu era el lumina, ci trebuia să dea mărturie despre lumină”.

 

Sarcina lui Ioan este aceea de a redeștepta în oameni dorința de plinătate a vieții și de a-i face să devină conștienți de existența luminii, în pofida tenebrelor.

 

„Aceasta este mărturia lui Ioan, atunci când Iudeii”. Pentru prima dată apare în această evanghelie termenul „Iudei”, care v-a fi repetat de 71 de ori, și prin care evanghelistul nu indică poporul evreu, ci pe conducătorii religioși, pe cele mai înalte autorități religioase. „Au trimis”. Iar aici evanghelistul face un joc de cuvinte cu acest verb. Dumnezeu îl trimite pe Ioan să trezească dorința de plinătate a luminii, iar autoritățile religioase trimit imediat poliția să stingă această lumină.

 

„De la Ierusalim”, sediul instituției religioase, „preoți și leviți”. Leviții desfășurau în templu și funcții de polițiști. Deci, sunt aici preoții ca să-l interogheze pe Ioan și leviții pregătiți să-l aresteze. „Ca să-l interogheze”. Este același termen care va apărea apoi în interogatoriul ce îl va conduce pe Isus la moarte.

 

Și, într-o manieră brutală, îl întreabă: „Tu cine ești?”. Ei sunt întunericul care detestă această lumină pe care Ioan a redeșteptat-o. „El a mărturisit și nu a negat. A mărturisit: «Eu nu sunt Cristosul»”. Exact de asta se temeau. Se știa că Cristosul, mesia, ar fi venit să detroneze toată ierarhia religioasă din cauza nevredniciei acesteia, a corupției în care trăia. Și exact acesta este lucrul de care se tem.

 

Chiar dacă în rugăciunile lor îl doreau, sperau în venirea mesiei, în realitate se temeau, pentru că știau că odată cu venirea mesiei pentru ei ar fi fost sfârșitul; mesia ar fi eliminat preoția coruptă și compromisă. „Așadar l-au întrebat: «Cine ești, atunci? Ești tu Ilie?»”. Se credea că profetul Ilie ar fi venit înaintea mesiei. „Nu sunt”.

 

Răspunsurile lui Ioan son tot mai scurte și mai seci. „Ești tu profetul?”, cel promis de Moise. „A răspuns: «Nu»”. Așadar, ia-u zis: «Cine ești?»”. Este interesant: Dumnezeu îl trimite pe mesagerul său, dar preoții și leviții, cei care trebuiau să fie primii care îl recunosc, nu-l cunosc. Îl întreabă: „Cine ești?”.

 

„Ca să putem da un răspuns celor”, adică conducătorilor religioși, autorităților religioase, „care ne-au trimis. Ce spui despre tine însuți?”. Toate acestea din cauza faptului că din punctul lor de vedere nu poate fi inocent cineva care începe o activitate fără să aibă mandatul legitimat din partea autorităților competente. „A răspuns: «Eu, glasul unuia care strigă din pustiu»”. Iar aici evanghelistul îl citează pe profetul Isaia, dar omite verbul „a pregăti”, inserând numai verbul „a îndrepta”.

 

„Faceți dreaptă calea Domnului”, adică îndepărtați obstacolele. Exact autoritățile religioase sunt cel mai mare obstacol la venirea lui Isus, la acțiunea sa și la învățătura sa. „Cei care au fost trimiși veneau dintre farisei”. E mai bine să traducem: erau trimișii din partea fariseilor. Pentru prima dată apar în această evanghelie fariseii, iar ultima dată când vor apărea va fi în momentul arestării lui Isus.

 

Aceste persoane atât de pioase, atât de evlavioase, care împlinesc legea până în cele mai mici detalii, sunt refractare față de acțiunea divină, nu-l recunosc nici pe trimisul lui Dumnezeu în Ioan, nici pe fiul lui Dumnezeu în Isus, și vor fi cei mai înrăiți și mai de temut adversari ai planului lui Dumnezeu asupra umanității.

 

„Ei l-au întrebat și i-au zis: «Așadar, de ce botezi?»”. Dacă Ioan botează înseamnă că cineva l-a recunoscut ca trimis al lui Dumnezeu, dar nu autoritățile religioase, ci poporul. „Dacă nu ești Cristosul, nici Ilie, nici profetul?”. Și iată răspunsul, denunțul lui Ioan: „Ioan le-a răspuns: «Eu botez în apă. În mijlocul vostru stă unul pe care voi nu-l cunoașteți»”. Nu-l cunosc și niciodată nu-l vor cunoaște pe Cristos. Cine trăiește o relație cu Dumnezeu bazată pe împlinirea legii, nu va putea percepe niciodată prezența unui Dumnezeu creator care se manifestă în viață. Ori împlinirea legii, ori acceptarea și primirea a ceea ce viața prezintă.

 

„Cel care vine după mine: lui eu nu sunt vrednic să-i dezleg curelușa sandalei. Acestea s-au petrecut în Betania, dincolo de Iordan”. Este trecerea fluviului din partea lui Iosue pentru a intra în țara promisă, dar acum țara promisă s-a transformat într-o țară a sclaviei și a morții, din care poporul va trebui să iasă, iar aceasta va fi misiunea lui Isus.

Pr. Alberto Maggi, biblist.

 

Traducere realizată după transcrierea (nerevizuită de autor) de pe formatul audio.

Sursa: Centrul de Studii Biblice

Ioan 1,6-8.19-28

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s