Duminica a XVI-a de peste an – anul B

Isus îi ia pe discipoli deoparte, termen tehnic care indică neînțelegerea, ostilitatea sau opoziția discipolilor față de mesajul lui Isus

 

Este unica dată în Evanghelia după Marcu când apare termenul apostol, care nu indică un titlu, o sarcină, ci o funcție: înseamnă trimis. Atunci când discipolii sunt trimiși, sunt apostoli.

Deci acești apostoli, discipolii, „s-au reunit în jurul lui Isus și i-au povestit  tot ceea ce au făcut și ceea ce i-au învățat pe oameni”. Dar Isus nu i-a autorizat să învețe și chiar și ceea ce au făcut nu era ceea ce Isus i-a însărcinat să facă. Am văzut deja data trecută cum acești discipoli nu fac lucrul pentru care Isus i-a trimis. Așadar, ei au făcut și au învățat, iar Isus nu se arată prea mulțumit de acest raport, de această dare de seamă a lor și, într-adevăr, spune: „Veniți deoparte”. Acest  deoparte este un termen tehnic, folosit de evangheliști – îl găsim de mai multe ori nu numai în Marcu, ci și în ceilalți autori ai Evangheliei -, care indică întotdeauna neînțelegere sau ostilitate sau, de-a dreptul, opoziție față de Isus.

Deci, de fiecare dată când Isus îi ia pe discipoli deoparte face aceasta fiindcă din partea discipolilor există neînțelegere, ostilitate sau opoziție față de mesajul său. Așadar, acești discipoli care nu au făcut lucrul pe care Isus i-a însărcinat să-l facă și, nici mai mult, nici mai puțin, au început să-i învețe pe oameni – Isus nu i-a autorizat niciodată să învețe… Există diferență în limba greacă între a învăța [pe cineva] și a predica. A învăța înseamnă a folosi categoriile Vechiului Testament pentru a vesti ceea ce este nou, iar acesta va fi un rol pe care Isus și-l va asuma pentru sine; numai Isus știe ceea ce încă mai este bun din Vechiul Testament pentru a vesti noutatea Împărăției.  Deci, Isus nu-i autorizează niciodată pe discipoli să învețe, îi trimite în schimb să predice. A predica înseamnă vestirea prin intermediul categoriilor noi.

Deci ei au învățat, au luat categoriile Vechiului Testament  și au produs un rezultat puțin confuz. De fapt, scrie evanghelistul, „mulți veneau”. Probabil acești discipoli l-au vestit pe Mesia conform categoriilor naționaliste, iar acest lucru a creat entuziasm. În timp ce Isus în sinagoga din satul său a fost primit cu scepticism, predicarea discipolilor este primită cu entuziasm. Deci, înseamnă că linia lui Isus și cea a discipolilor nu este aceeași.

„Atunci”, scrie evanghelistul, „au plecat cu barca într-un loc pustiu, deoparte”. Deci, Isus vrea să-i separe de mulțime pentru că ei au creat o falsă așteptare, aceea a Mesiei triumfător, a Mesiei învingător.

Și, să observăm acest amănunt, „coborând din barcă” (la singular)… Evanghelistul ar fi trebuit să scrie „coborând din barcă” la plural. Nu. Discipolii nu coboară, rămân în barcă, Isus îi distanțează de mulțime. „Isus a văzut o mare mulțime și a avut compasiune”. Acest a avea compasiune este un termen tehnic din Vechiul Testament și chiar și din Noul Testament, care este folosit în mod exclusiv pentru Dumnezeu. Oamenii au milă, dar numai Dumnezeu este cel care are compasiune. Compasiunea nu este un sentiment, ci o acțiune divină prin care se restituie viață celui ce viață nu are.

În Vechiul Testament compasiunea îi este rezervată în mod exclusiv lui Dumnezeu; în Noul Testament lui Dumnezeu și lui Isus. Deci, Isus are compasiune față de acest popor pentru că erau „oile care nu au păstor”. Moise a cerut să fie mereu un păstor în poporul său pentru ca turma să nu fie dezorientată și, în schimb, mulțimea este precum „oile care nu au păstor”. Dar, în realitate, ei aveau păstori foarte mulți, poate chiar prea mulți, dar acești păstori nu se îngrijeau de binele poporului, ci doar de propriile lor interese. Nu se îngrijeau de sănătatea, de viața poporului, ci își apărau propriile privilegii; nu slujeau turma, ci o dominau.

Atunci Isus, în fața acestei situații care a fost deja denunțată de profeți, își asumă el rolul de păstor.

Din acest moment Isus va fi adevăratul păstor al Israelului. „Și a început să-i învețe multe lucruri”. Isus nu-i învață pe oameni doctrine, ca să-i domine, ci, vom vedea mai departe, se face aliment, hrană, comunicare vitală, care îi permite poporului să trăiască.

 

Pr. Alberto Maggi, biblist

Traducere realizată după transcrierea (nerevizuită de autor) de pe formatul audio.

Sursa: Centrul de Studii Biblice

Marcu 6, 30-34

 

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s