Dumnezeu nu este cauza eficientă, adică libertatea lumii

principio_bigUn scurt citat în traducere liberă dintr-o carte a teologului Vito Mancuso…

(…) Catehismul sfântului Pius al X-lea la articolul 87 îl definea pe Dumnezeu ca fiind «Stăpân al naturii». De atunci a trecut un secol, dar substanța gândirii catolice nu s-a schimbat: Dumnezeu este considerat mai departe ca fiind Stăpânul naturii. Înainte de toate al naturii umane, fiindcă sufletul provine direct de la el fără contribuția părinților în clipa zămislirii și trebuie să se întoarcă la el în clipa sfârșitului natural, înțelegând prin aceasta moartea stabilită de el. Dar apoi este și Stăpân al naturii în general, după cum se deduce din rugăciunile pe care și astăzi credincioșii trebuie să le recite pentru a invoca ploaia în cazuri de deosebită secetă (dintre diferitele cazuri amintesc scrisoarea adresată parohilor de arhiepiscopul de Torino, cardinalul Poletto, din 17 iulie 2003 și pe cea a arhiepiscopului de Firenze, cardinalul Betori, din 29 martie 2012).

Definiția lui Dumnezeu ca «Stăpân al naturii» indică foarte bine modul în care și astăzi un număr deloc mic al creștinilor consideră lumea naturală, și anume ca fiind un instrument în mâinile lui Dumnezeu pentru a-i pedepsi sau răsplăti pe oameni, exact în linie cu litera unor pagini biblice. Și așa cum catastrofa care s-a abătut asupra străvechiului oraș Sodoma este citită de Geneză ca fiind pedeapsa pentru păcatele sodomiților, în același fel catastrofele naturale din zilele noastre sunt interpretate de catolicii tradiționaliști ca fiind o pedeapsă divină pentru păcate. În mod evident este vorba de aiureli lipsite de umanitate, care nu ar merita să fie luate în considerație dacă nu ar fi pentru faptul că în consecvențialitatea lor au calitatea de a scoate la suprafață aporia gândirii creștine tradiționale cu privire la relația dintre Dumnezeu și natură. Dacă într-adevăr lui Dumnezeu îi este atribuită puterea de a trimite ploaia, așa cum scrisorile cardinalilor amintiți mai sus ne îndeamnă să gândim, cum este posibil să nu vedem în el și pe responsabilul acelei ploi atât de abundente care, unită cu vântul, devine uragan, inundație, val anormal? Și dacă lui Dumnezeu îi este atribuit darul vieții fizice, cum să nu-i atribuim lui bolile genetice care se dezvoltă în sânul matern? În felul acesta gândeau și discipolii lui Isus în fața unui orb: «Rabbi, cine a păcătuit că s-a născut orb, el sau părinții lui?» (Ioan 9,2). Răspunsul lui Isus: «n-a păcătuit nici el, nici părinții lui», elimină orice legătură dintre manifestările naturale și voința lui Dumnezeu, dar este un lucru încă foarte departe de a fi înțeles așa cum trebuie de mulți creștini (și din caza faptului că Isus prezintă altele în direcția contrară, de exemplu Matei 10,29: «Oare nu se vând două vrăbii pe un ban? Și totuși niciuna dintre ele nu va cădea pe pământ fără voia Tatălui vostru»).

Natura nu are stăpâni, este liberă. Este liberă, dar în același timp este orientată. Pentru a înțelege această deosebită condiție să ne gândim la un om care trebuie să ajungă la o țintă, dar nu este constrâns într-un itinerar prefixat și de aceea poate rătăci când pe aici, când pe dincolo. Pentru faptul că natura este orientată, ea evoluează spre creșterea organizării vitale și a complexității; pentru faptul că este liberă, face acest lucru în mod dezordonat și cu multă risipă, fără niciun stăpân care să fie responsabil pentru manifestările ei, nici pentru cele binevoitoare care dau ploaie împotriva secetei sau fac să se nască un copil cu vedere perfectă, nici pentru cele răuvoitoare care provoacă inundații sau fac să se nască un copil orb.

Viziunea tradițională a naturii guvernate de un Stăpân a fost condusă la faliment de revoluțiile științifice ale modernității. Prăbușirea concepției tradiționale nu reprezintă însă sfârșitul teologiei creației, ci doar sfârșitul unei anumite sale versiuni, adică aceea care îl gândește pe Dumnezeu în rolul de creator pornind de la cauza eficientă, ca producător al fiecărei entități în parte (Crezul vorbește despre acest lucru în termeni de factorem, făcătorul). Sfârșitul acestei concepții trebuie salutat cu plăcere, căci faptul că ființele vii nu derivă direct de la Dumnezeu în configurația lor deosebită, ci sunt constituite prin intermediul unui lung și pestriț proces evolutiv, eliberează credința de o serie de probleme nerezolvabile și apăsătoare, a căror examinare este cuprinsă în mod normal sub numele de teodicee. În această perspectivă teologul catolic John Haught de la Georgetown University a ajuns să vorbească despre Darwin’s gift to theology, «cadoul lui Darwin făcut teologiei», expresie reluată de savantul credincios Francisco Ayala, biolog la Universitatea Californiană, pentru care «teoria evoluționistă a lui Darwin reprezintă un dar atât pentru știință, cât și pentru religie», iar acest lucru datorită faptului că oferă «o contribuție semnificativă, dacă nu de-a dreptul definitivă, teodiceei». Ceea ce înseamnă că Dumnezeu ca creator nu trebuie înțeles ca fiind cauza eficientă a lumii. Deja în 1920 Pierre Teilhard de Chardin, preot iezuit francez, deschizând drumul noii teologii a creației, afirmase: «Vorbind în termeni foarte preciși, Dumnezeu nu face: El face ca lucrurile să se facă».

Făcând să devină imposibilă teologia creației impostată pornind de la cauza eficientă, evoluția ne constrânge, prin urmare, să regândim ideea cardinală a teologiei tradiționale, adică Dumnezeu drept cauză a lumii. Acest lucru ne conduce să negăm total faptul că Dumnezeu este cauza lumii, și deci să suprimăm calificativul său de tată și de creator? (…).

Vito Mancuso, IL PRINCIPIO PASSIONE, editura Garzanti, 2014, pag. 391-394.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s