Juan Mateos: un inovator al exegezei biblice

Juan Mateos

Pe 23 septembrie 2003 murea la Malaga, în vârstă de 86 de ani, iezuitul spaniol Juan Mateos.

Om cu o cultură enciclopedică și cu o memorie excepțională, știința lui Juan Mateos cuprindea toate domeniile cunoașterii umane. Pe lângă atâta înțelepciune Mateos avea și o mare capacitate de a se relaționa cu fiecare persoană, având o atenție deosebită spre aceia pe care nimeni nu îi lua în seamă. Ceea ce Mateos scria și preda se năștea cu siguranță dintr-o aprofundare extrem de exigentă a textelor biblice, dar și dintr-o practică zilnică a mesajului evanghelic, pe care îl concretiza într-o viață de mare austeritate și de solidaritate cu cei din urmă.

Înainte de a se dedica traducerii Scripturii, Mateos era unul dintre specialiștii cei mai prestigioși din lume în domeniul liturgiilor orientale și a trăit mulți ani la Roma predând la Institutul Pontifical Oriental și la Institutul Biblic, alternându-și lecțiile cu conferințe și cursuri de studiu în toate părțile lumii.

Tocmai studiind și predând Liturgia Orientală, Mateos a simțit născându-se în el dorința de a investiga Noul Testament, pentru a ajunge la izvoarele diferitelor ritualuri și a înțelege astfel mai bine motivul diversificărilor prezente în însăși Biserica catolică. A început să se întrebe cum de anumite reguli, considerate indispensabile în ritul latin, nu sunt indispensabile în ritul oriental, și viceversa. Și de ce în Codul de Drept Canonic latin sunt interzise sau permise lucruri care în tradiția orientală nu erau deloc interzise sau permise.

Cercetarea izvoarelor diferitelor tradiții creștine l-a condus la relativizarea anumitor formulări categorice asumate de-a lungul timpului de Biserica catolică și la o mare deschidere față de diferitele expresii pe care creștinătatea le-a asumat de-a lungul secolelor, cu mult timp înainte de a le fi recunoscută validitatea de Conciliul Vatican al II-lea.

Exact când se afla în momentul culminat al carierei sale didactice și cercetările sale erau considerate texte de bază pentru studiul și reînnoirea liturgiilor orientale, Mateos a abandonat această disciplină și a pornit în căutarea izvoarelor creștine, inițiind un studiu sistematic al Noului Testament. Și-a dat seama, de fapt, că munca sa de mare erudiție în domeniul liturgic, chiar dacă îi conferea prestigiu științific, nu avea nicio influență asupra realității, pe când evangheliile posedau un dinamism capabil să transforme viața credinciosului.

 

Textele vechi și limbajul contemporan

 

Profund cunoscător al limbii grece, precum și al altor limbi biblice, Mateos a început o analiză meticuloasă a textelor evanghelice, pe care parțial le examinase deja studiind lecționarele vechi (texte neotestamentare folosite în liturgie). Datorită rezultatului cercetărilor sale, Mateos, împreună cu biblistul Luis Alonso Schökel, a fost însărcinat de episcopii spanioli să pregătească o nouă traducere în limba spaniolă a textelor biblice folosite în liturgie.

De la această lucrare inițială, Mateos și Schökel au continuat cu traducerea completă a Bibliei, acordând atenție maximă fidelității față de textul original, stilului său literar și limbajului contemporan. Din studiile lor a luat naștere în 1975 Nueva Biblia Española. „Nouă” nu pentru că era cea mai recentă traducere a Bibliei în limba spaniolă, ci pentru că a fost realizată cu criterii absolut noi și niciodată aplicate acestui gen de traduceri: criteriul exegetic, lingvistic și stilistic, restituind fiecărei cărți a Bibliei stilul ei și contextul literar. Astfel, Cântarea Cântărilor a fost tradusă ca o poezie de dragoste, Iob ca o lucrare teatrală, iar Qohelet în stilul sentențios al celui înțelept. American Bible Societies a considerat Nueva Biblia Española ca fiind „cea mai bună traducere într-o limbă europeană”, fie pentru frumusețea sa literară, fie pentru rigoarea sa științifică.

Așa cum a făcut pentru studiul Liturgiilor Orientale, Mateos și-a creat o proprie metodă exegetică pentru studiul Noului Testament, bazată pe analiza filologică și semantică a fiecărui cuvânt în parte, publicând diferite studii cu privire la această temă: El aspecto verbal en el NT (1979, Cuestiones de gramática y léxio en el Nuevo Testamento (1979), Método de análisis semántico aplicado al griego del Nuevo Testamento (1989). Din aceste cercetări ale sale s-au deschis scânteieri de lumină care luminau textele biblice cu o formă inedită și fascinantă. Într-adevăr, în traducerea evangheliilor Mateos și-a supus excepționala cunoaștere a grecei biblice unei minuțioase și deseori încăpățânate verificări, atât în aspectul semantic, cât și în cel semiotic, analizând uneori săptămâni de-a rândul o singură expresie verbală, până ce aceasta nu-și dezvăluia semnificația sa cea mai profundă.

Pe lângă stăpânirea analizei filologice, Mateos avea și o profundă cunoașterea a ambientului cultural în care au luat naștere evangheliile, a stilurilor și a tehnicilor literare din acea epocă, care i-au permis să scoată la suprafață din textul evanghelic numeroasele și uneori imperceptibilele referințe la pasaje din Vechiul Testament, indispensabile pentru a înțelege mai bine gândirea evangheliștilor.

 

Ca o operă de artă după restaurare

 

Rezultatul acestei munci a fost o traducere a evangheliilor, cât mai posibil fidelă față de gândirea și de arta evangheliștilor, care a fost foarte mediatizată, fie pentru prospețimea limbajului, fie pentru înțelegerea acestora. Asemenea unei opere de artă în urma unei restaurări radicale, evangheliile străluceau de o lumină nouă și, la fel ca toate luminile, dacă unora le lumina propria viață, pentru alții era de o strălucire intolerabilă. Într-adevăr, noua traducere a textului biblic făcea să devină evident faptul că evangheliile cu greu puteau fi puse în slujba unei ideologii religioase sau folosite ca justificare a tezelor dogmatice consacrate prin uz. Iar pe de altă parte, nu se putea pretinde ca textele Noului Testament, care exprimau experiența creștină din diferite puncte de vedere și în mod nesistematic și neomogen, să fie traduse și comentate folosind formulări teologice din secolele trecute.

Din lectura și traducerea textului original a celor patru evanghelii, realizată de Mateaos, a ieșit la suprafață faptul că acel Isus al evangheliștilor era pe deplin orientat spre binele omului și propunea o relație cu Dumnezeu complet nouă, precum cea a unui fiu cu Tatăl său, o relație care relativiza orice instituție considerată sacră, începând de la Templu până la Lege, și făcea să devină superflue medierile preoților și ale cultului. Obiectivul lui Isus era împărăția lui Dumnezeu, care, conform întregii tradiții a Israelului, era societatea dreaptă pe care trebuia să o inaugureze Mesia. Dar spre deosebire de împărăția așteptată de Israel, această societate nu era bazată pe respectarea Legii, ci pe primirea Spiritului care îl transformă pe om, și nu s-ar fi limitat la Israel, ci avea un orizont universal. În evanghelii Tatăl lui Isus se dovedea a fi un Dumnezeu îndrăgostit de oameni, un Domn al cărui plan era crearea unui om care să aibă condiția divină, iar păcatul nu era încălcarea legilor și a preceptelor, ci refuzul plinătății vieții oferite de Tatăl.

Mateos însoțea activitatea sa științifică cu cea pastorală, publicând cărți scrise într-un limbaj simplu și clar, cu scopul de a face ca frumusețea evangheliilor să ajungă la cât mai multe persoane posibil. Prima sa carte de divulgare sau popularizare, din 1972, a fost Cristianos en fiesta. Mas allá del cristianismo convencional (tradusă în italiană cu titlul Criastiani in festa, EDB, 1979), care deja din semnificativul titlu arăta noua lumină care izvora din evanghelii. În această carte ieșea în mod clar la suprafață faptul că multe din lucrurile pe care creștinii le considerau ca fiind sacre, nu doar nu erau sacre, ci obstaculau comuniunea cu Dumnezeu și, invers, faptul că ceea ce era considerat a fi încălcare sau păcat, era irelevant în ochii Domnului. După această primă carte au urmat o serie de texte potrivite pentru toți aceia care doreau să aibă o înțelegere mai bună a evangheliilor, traduse în italiană cu titlurile: L’alternativa Gesù (Cittadella, 1989), L’utopia di Gesù (Cittadella, 1991), și Vangelo: figure e simboli (Cittadella, 1991), studiu indispensabil pentru a înțelege limbajul evangheliștilor și semnificația imaginilor folosite de aceștia.

În 1979 Mateos a publicat, împreună cu Juan Barreto, o traducere și un comentariu al evangheliei lui Ioan (trad. it. Il Vangelo di Giovanni, Cittadella, 1982), care a făcut să fie redescoperită bogăția celui de-al patrulea evanghelist și frumusețea mesajului său, centrat în totalitate asupra planului lui Dumnezeu cu privire la umanitate: a face în așa fel ca omul să fie expresie a înseși realității sale divine.

După alegerea ca papă a lui Woytiła, Mateos a lăsat Roma, iar în 1980 s-a transferat la Granada, unde și-a continuat cercetările asupra evangheliei lui Marcu și în 1982 a publicat studiul Los “Doce” y otros seguidores de Jesú en el Evangelio de Marcos, care l-a costat pierderea postului de profesor în Universitățile Pontificale din Roma. În acest volum Mateos susținea că expresia „doisprezece” din evanghelia lui Marcu nu trebuiau înțeleasă ca entitate numerică, ci teologică, fiindcă în această cifră evanghelistul îi indica pe toți aceia care îl urmau pe Isus provenind din Israel.

 

În jurul său o nouă exegeză

 

Eliberat de învățământ, Mateos și-a dedicat toate energiile traducerii textelor evanghelice, iar de atunci producția literară, științifică și pastorală a lui Mateos și a echipei biblice internaționale care s-a creat în jurul său, a început să producă roade abundente. În 1981 a publicat împreună cu Fernando Camacho traducerea și comentariul evangheliei lui Matei (trad. it. Il Vangelo di Matteo, Cittadella, 1986), în care se evidenția interpretarea fericirilor: nu o litanie consolantă pentru a-i reconforta pe cei chinuiți ai lumii, ci invitația activă de a elimina cauzele suferinței lor. Isus îi proclamă fericiți pe cei săraci, chinuiți și flămânzi nu în măsura în care sunt astfel, ci pentru că aceste situații de suferință ale lor vor fi eliminate de comunitatea credincioșilor. După evanghelia lui Matei va urma o primă traducere a evangheliei lui Marcu (trad. it. Marco, testo e commento, Cittadella, 1996).

După zece ani de la experiența din Granada, Mateos s-a transferat la Cordoba, unde a inițiat împreună cu alți colaboratori un grup de studiu al limbii grece, dând naștere realizării marelui său vis: un dicționar științific al grecei biblice (Diccionario Griego-Español del Nuevo Testamento).

Muncitor neobosit, ceea ce îl îndemna pe Mateos în mod continuu, de dimineața până seara, în studiul evangheliilor, era o sete pasionantă de cunoaștere. Până în ultimele zile, chiar dacă era apăsat de boală, Mateos a continuat să lucreze la completarea celui de-al treilea volum al vastului comentariu la Evanghelia lui Marcu.

Ultima carte a lui Juan Mateos și a lui Fernando Camacho, editată în limba italiană, este Il Figlio dell’Uomo, verso la pienezza umana (Cittadella, 2003). În această carte este cuprinsă sinteza lucrării exegetice a lui Mateos și a experienței sale vitale. Citind aceste pagini, se simte într-adevăr întreaga bogăție a unei vieți pe deplin realizate, ca fiind pusă în serviciul altora. Ajuns la desăvârșirea existenței sale, Mateos a înțeles și mai bine plinătatea lui Isus, la care este chemat fiecare individ care „descoperă că Dumnezeu este iubire, dătător de viață fără limite și rezerve, și că el (individul) este obiectul acestei iubiri, fapt care îl conduce la acceptarea de sine și îi garantează reușita planului său vital; noua viață pe care o experimentează îl face să înțeleagă că umanitatea și lumea trebuie să fie obiectul iubirii sale active, așa cum sunt pentru Dumnezeu” (Il Figlio dell’Uomo, pag. 261).

Mateos a murit lăsând o enormă moștenire, un mare regret și o infinită mulțumire. Datorită studiilor sale și a interpretărilor sale a textelor evanghelice, vestea cea bună a început să fie din nou ca atare. Numeroase grupuri creștine și foarte multe persoane s-au hrănit cu scrierile sale și au descoperit chipul unui Tată care îi iubește pe fiii lui independent de comportamentul lor și care, din iubire, le dăruiește o viață capabilă să depășească moartea, aceeași viață pe care acum Juan o experimentează pe deplin.

Atunci când era deja grav bolnav, cerându-i-se să formuleze într-o singură expresie experiența sa a Cristosului, Juan Mateos a răspuns: „Este un Domn care spune încontinuu: «Nu te preocupa, încrede-te în mine!»”.

Ultimele sale cuvinte au fost: „Sunt foarte fericit”.

Pr. Alberto Maggi

 

Sursa: Centrul de Studii Biblice

 

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s