Biserică, homosexuali și cupluri de facto: Sinodul potrivit fratelui Alberto Maggi

1365937885-papafrancesco-294x154Pr. Alberto Maggi analizează temele fierbinți care se discută în interiorul Sinodului și sugerează o întoarcere la fundamentele religiei catolice fiindcă „inițiativa este optimă, cu condiția ca ierarhiile bisericești să recunoască cu toată umilința și sinceritatea că nu sunt competente în materie…”.

 

În Sinodul care se desfășoară ierarhia bisericii papei Francisc vrea să trateze teme importante referitoare la familie. Inițiativa este optimă, cu condiția ca ierarhii bisericești să recunoască cu toată umilința și sinceritatea că nu sunt competenți în materie. O Biserică care a avut nevoie de două milenii ca să admită că în căsătorie, pe lângă procrearea copiilor, este importantă și iubirea reciprocă a soților (Gaudium et Spes 50), ar trebui cu toată umilința să tacă cu privire la temele pentru care nu a primit niciun fel de mandat de la Cristos, și care, atunci când a voit să le trateze, a cauzat daune cutremurătoare. Urmând indicațiile papei Francisc, de a vedea biserica ca pe un spital de campanie, se speră ca Părinții sinodali să urmeze inima și bunul simț, canale preferate de Duhul Sfânt, și să folosească unicul limbaj în mod universal recunoscut, cel al iubirii milostive.

 

De aceea, Părinții ar trebui să se întoarcă la izvoarele cristaline ale Scripturii, prea des ignorată sau instrumentalizată ca să folosească ca suport pentru doctrine caraghioase, pe cât de absurde pe atât de inumane (precum cea de a le impune divorțaților recăsătoriți să trăiască ca frate și soră). Convertirea ierarhiei Bisericii la Evanghelia lui Isus ar scoate la suprafață faptul că problema atât de aspru dezbătută, dacă se poate sau nu se poate acorda împărtășania euharistică divorțaților recăsătoriți, pur și simplu nu există. De fapt, dificultatea nu privește a doua căsătorie, ci semnificația însăși a euharistiei. În evanghelii apare clar că euharistia nu este un premiu acordat celor care îl merită, ci un dar pentru nevoile persoanelor: merite nu toți le pot avea, însă toți sunt nevoiași. Isus a încercat să-i facă să înțeleagă pe durii teologi din timpul său că medicamentele și medicul există pentru bolnavi și nu pentru sănătoși, și că nu este necesar să te purifici pentru a-l primi pe Domnul, ci primirea Domnului în propria ta viață este cea care te purifică.

 

Altă temă fierbinte, până acum mereu evitată, este cea a unirilor homosexuale. În privința acestui argument era mai logică și mai inteligibilă atitudinea Bisericii pre-conciliare: homosexualii erau toți păcătoși și atunci când mureau ajungeau toți în iad pentru toți vecii vecilor. Lucrurile s-au complicat cu morala post-conciliară: nu, nu sunt păcătoși pentru simplul fapt de a fi homosexuali, ci pentru că manifestă acest lucru (ca și cum i-ai spune unei plante că poate să crească, dar nu poate să înflorească). Soluția? Chiar și în acest caz, castitatea (se sucește și se răsucește și ajunge tot acolo, pe organele genitale). Castitatea, alegere pe care Biserica o recunoaște ca fiind o carismă, adică un dar al Domnului pentru aceia care o aleg în mod liber și voluntar, devine o obligație impusă. Refuzul homosexualității se bazează pe faptul că în Biblie se citește că Dumnezeu „bărbat și femeie” i-a creat (Gen 1,27). Nimeni nu pune la îndoială această aserțiune: homosexualii nu sunt un alt sex, ci bărbați și femei care își orientează propria afectivitate spre persoanele de același sex. Relele societății nu sunt cauzate de cei care se iubesc, ci de cei care se detestă.

Pr. Alberto Maggi, biblist, 12.10.2015

AUTORUL – Alberto Maggi, frate din Ordinul Slujitorii Mariei, a studiat în Facultățile Teologice Pontificale Marianum și Gregoriană din Roma și la École Biblique et Archéologique Française din Ierusalim. Fondator al Centrului de Studii Biblice «Giovanni Vannucci» la Montefano (Macerata), se îngrijește de răspândirea sfintelor scripturi interpretându-le întotdeauna în slujba dreptății, și niciodată a puterii. A publicat, printre altele: Roba da preti; Nostra Signora degli eretici; Come leggere il Vangelo (e non perdere la fede); Parabole come pietre; La follia di Dio; Versetti pericolosi; Chi non muore si rivede – Il mio viaggio di fede e allegria tra il dolore e la vita, etc.

Sursa: ilLibraio.it

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s