Duminica a XIII-a de peste an

B3D2B7E3-BDB4-4347-B108-09B91B8AEF0DCeea ce în ochii religiei este o încălcare a legii lui Dumnezeu și un sacrilegiu, pentru Isus este un gest al credinței 

Fetiță, eu îți spun, ridică-te! – Comentariu la Evanghelie de pr. Alberto Maggi, OSM

 

 

În relatarea învierii fiicei conducătorului sinagogii și a vindecării femeii afectate de hemoragie, evanghelistul intenționează să reprezinte situația poporului lui Israel. Poporul care este supus legii este mort, iar poporul care este exclus din lege trăiește într-o situație de impuritate, reprezentat de femeia cu hemoragie.

Ceea ce unește ambele episoade este:

–          cifra doisprezece, reprezentând anii de boală ai femeii și vârstă fiicei conducătorului sinagogii. Numărul doisprezece, știm lucrul acesta, este numărul care reprezintă cele douăsprezece triburi ale lui Israel.

–          iar celălalt termen este cuvântul fiică, folosit de Isus pentru femeia care este vindecată și pentru a o indica pe fiica conducătorului sinagogii.

În ambele situații are loc vindecarea, recuperarea vieții printr-o încălcare a legii. Isus atinge, ia mâna fetiței, a cadavrului – era interzisă în Cartea Leviticului atingerea unui cadavru –, iar fetița revine la viață; în schimb în fragmentul pe care încercăm să-l înțelegem și să-l examinăm acum, femeia însăși este cea care comite această încălcare a legii.

Scrie evanghelistul că această „femeie”, anonimă (atunci când un personaj evanghelic este anonim înseamnă că este un personaj reprezentativ cu care se poate identifica fiecare cititor), „avea hemoragie”. Sângele reprezintă viața, iar a pierde sângele înseamnă a pierde viața. O femeie în aceste condiții, conform Cărții Leviticului, este o femeie în perpetuă stare de impuritate. Dacă nu este căsătorită nu va găsi pe nimeni care să o ia de soție, iar dacă este căsătorită nu poate avea relații cu soțul ei; deci, este destinată sterilității, ba poate fi chiar repudiată de soțul ei. Prin urmare, o femeie care nu mai are nicio speranță: este impură, nu poate intra în templu, nu poate celebra Paștele, este echivalată cu un lepros.

Așadar, pentru această femeie nu mai există speranțe. Dacă continuă să observe legea merge în întâmpinarea morții. Dar ea, care a auzit fără îndoială cuvântul lui Isus, mesajul lui Isus, a auzit despre Isus care a purificat un lepros, care nu se uită la meritele persoanelor, ci la nevoile lor – încearcă. Încearcă pe ascuns, pentru că o femeie în acele condiții care îl atingea pe un bărbat în mod public și voluntar, era ucisă, pentru că îl făcea să devină impur.

Ei bine, auzind vorbindu-se despre Isus, a simțit exact această iubire de la care nimeni nu se simte exclus, iubirea unui Dumnezeu care se uită la necesitățile persoanelor. „Din spate i-a atins mantia”. Prin urmare, conform Cărții Leviticului, deci conform Cuvântului lui Dumnezeu, femeia comite o încălcare a Legii, comite un sacrilegiu.

Isus simte, simte că o „putere a ieșit din el”, o putere a vieții, și întreabă: „cine mi-a atins hainele?”. Comportamentul discipolilor este acela de a-l considera pe Isus aproape ca pe un nerod; îi spun: „Tu vezi că mulțimea se înghesuie în jurul tău și te întrebi cine te-a atins?”.

Ce vrea să spună evanghelistul? Discipolii sunt alături de Isus, dar nu sunt aproape de el; ei îl însoțesc, dar nu-l urmează. Nu este suficient să stăm alături de Isus pentru a percepe și a primi forța vieții sale.

Dar Isus privește „ca s-o vadă pe cea care făcuse aceasta”. Iar femeia, „cuprinsă de frică și tremurând…”; De ce cuprinsă de frică? A comis o încălcare a legii, din a cărei cauză merită pedeapsa cu moartea și, de aceea, se așteaptă la o mustrare, la o pedeapsă din partea Domnului.

„I s-a aruncat în față și i-a spus tot adevărul”. Iată, ceea ce în ochii religiei este considerat un sacrilegiu, în ochii lui Isus este, în schimb, un gest al credinței. „Isus i-a zis: «Fiică»” – este același termen folosit pentru fiica conducătorului sinagogii, deci un termen care indică poporul Israel –, „credința ta te-a salvat!”.

Credința ta? Femeia a încălcat o poruncă religioasă… Ei bine, ceea ce în ochii religiei este o încălcare a legii lui Dumnezeu și un sacrilegiu, pentru Isus este un gest al credinței. Dumnezeu nu se oferă pe sine ca premiu pentru purtarea bună, ci ca un dar. Premiul depinde de cel care îl primește; darul depinde de generozitatea celui care dăruiește. Așadar, nimeni nu se poate simți exclus de Domnul.

Și nu numai atât. Isus nu o trimite la templu ca să ofere cei doi porumbei, așa cum era prevăzut de lege, ci îi spune: „Mergi în pace!”, adică mergi spre fericire!

A început o nouă epocă, în care omul nu mai trebuie să-i ofere lui Dumnezeu, ci trebuie să accepte un Dumnezeu care i se oferă lui, ca viața sa să fie deplină și fericită.

 

Pr. Alberto Maggi, biblist.

Traducere realizată după transcrierea (nerevizuită de autor) de pe formatul audio.

Sursa: Centrul de Studii Biblice

 

Marcu 5,21-43

În acel timp, după ce Isus a trecut din nou cu barca pe țărmul celălalt, o mare mulțime s-a adunat în jurul lui, iar el stătea de-a lungul mării. Atunci a venit unul dintre conducătorii sinagogii, cu numele de Iair, și, văzându-l, i s-a aruncat la picioare și l-a rugat stăruitor, spunând: «Fetița mea e pe moarte. Vino și pune-ți mâinile peste ea ca să fie vindecată și să trăiască». A plecat cu el. O mare mulțime îl urma și îl îmbulzea.

Dar o femeie, care avea hemoragie de doisprezece ani și care suferise multe de la mulți medici și își cheltuise toată averea, dar nu-i folosise la nimic, dimpotrivă, ajunsese mult mai rău, auzind despre Isus și venind din spate prin mulțime, i-a atins mantia; căci își zicea: «De voi atinge chiar și numai hainele lui, mă voi vindeca». Și imediat hemoragia ei s-a oprit și a simțit în trup că a fost vindecată de boală.

Isus și-a dat seama îndată că o putere ieșise din el și, întorcându-se către mulțime, a spus: «Cine mi-a atins hainele?». Dar discipolii i-au zis: «Vezi că mulțimea te îmbulzește și tu spui: „Cine m-a atins?”». El privea de jur împrejur s-o vadă pe cea care făcuse aceasta. Iar femeia, cuprinsă de frică și tremurând, știind ce i se întâmplase, a venit și s-a aruncat în fața lui și i-a spus tot adevărul. Atunci el i-a spus: «Fiică, credința ta te-a salvat. Mergi în pace și fii vindecată de suferința ta!».

Pe când mai vorbea încă, au venit de la conducătorul sinagogii, spunând: «Fiica ta a murit, de ce îl mai deranjezi pe Învățătorul?». Dar Isus, auzind ce i-au zis, i-a spus conducătorului sinagogii: «Nu te teme, crede numai!». Și nu a permis nimănui să-l urmeze în afară de Petru, Iacob și Ioan, fratele lui Iacob.

Când au venit la casa conducătorului sinagogii, a văzut frământare și pe cei care plângeau și boceau mult. Intrând, le-a spus: «De ce vă agitați și plângeți? Copila n-a murit, ci doarme». Dar ei îl luau în râs. Însă el i-a dat pe toți afară, a luat cu sine pe tatăl copilei, pe mama ei și pe cei care erau cu el și a intrat acolo unde era copila. Atunci, prinzând copila de mână, i-a spus: «Talitha qum!», ceea ce tradus înseamnă: «Fetiță, eu îți spun, ridică-te!». Și fetița s-a ridicat imediat și umbla. Ea avea doisprezece ani. Iar ei au fost cuprinși de o mare stupoare. El le-a poruncit cu hotărâre ca nimeni să nu afle aceasta și le-a spus să i se dea să mănânce.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s