Duminica a XXII-a de peste an

Dezmințirea Cuvântului lui Dumnezeu și fuga în străinătate…

 

Ori de câte ori Isus comunică viață apar imediat dușmanii vieții.

De fapt, scrie evanghelistul, „s-au reunit în jurul lui fariseii și unii dintre cărturari”. Cărturarii erau teologii oficiali, magisteriul religiei iudaice, „veniți de la Ierusalim”. De data aceasta Isus trebuie să fi făcut ceva grav, pentru că se incomodează aceste mari personaje chiar de la Sfântul Scaun al epocii, din capitala religioasă, de la Ierusalim.

Și cineva se poate întreba: „Ce lucru atât de grav o fi făcut Isus de data asta?”.

Spune Marcu: „Văzând că unii dintre discipolii lui luau” – nu mâncarea, așa cum a fost tradus, ci pâinile cu mâinile impure”. Evanghelistul se referă la episoadele împărtășirii pâinilor care, ca pentru fiecare evanghelist, reprezintă Euharistia, iar Isus atunci când a dat pâinile mulțimii nu le-a cerut oamenilor să se purifice mai întâi. Pentru că – și aceasta este semnificația Euharistiei – nu trebuie să fim puri ca să mâncăm, ci, exact invers, mâncatul ne face să devenim puri.

Ei bine, acest lucru scandalizează, această libertate scandalizează, și acești farisei și cărturari îl mustră pe Isus: „De ce discipolii tăi nu se comportă conform tradiției bătrânilor?”. Conform lor, Moise a primit pe muntele Sinai două legi. Una, cea scrisă, și cealaltă, cea orală, care avea aceeași valoare ca și cea scrisă; aceasta din urmă se numea tradiția bătrânilor și avea aceeași valoare ca și Cuvântul lui Dumnezeu. „Ci iau pâinile cu mâinile impure?”.

Răspunsul lui Isus este surprinzător. Isus se adresează – repet, suntem în fața celor mai înalți exponenți ai ierarhiei religioase; atunci când vorbea cărturarul, ceea ce el spunea avea aceeași valoare ca și Cuvântul lui Dumnezeu. Ei bine, Isus li se adresează spunând: „Bine a profețit Isaia despre voi!”. Iar cineva se poate aștepta la cine știe ce compliment. „Declamatorilor!”. Termenul ipocrit nu indica în vremea aceea o conotație morală, așa cum indică astăzi, ci îl indica pe comediant, pe cel care lucra în teatru. Ipocritul era cel care, atunci când interpreta la teatru, nu o făcea cu propria față, ci cu o mască pe față.

Și Isus îl citează pe profetul Isaia, din capitolul 29, versetul 13: Acest popor mă cinstește cu buzele, dar inima lor” – inima în lumea ebraică este mintea, conștiința – „este departe de mine”. Deci, tot cultul vostru, toată religiozitatea voastră este doar o fațadă exterioară, dar interesele voastre sunt altele.

Și iată lovitura de atac: „În zadar mă cinstesc, învățându-i pe oameni doctrine care sunt” – ei s-au lamentat că discipolii nu țin tradiția bătrânilor, Isus în schimb o descalifică, „porunci ale oamenilor”. Ei pretind să atribuie autoritate divină acelor lucruri care sunt numai invențiile lor pentru a domina. Deci, pretind ca anumite tradiții să provină de la Dumnezeu, pe când ei știu că nu provin de la Dumnezeu, numai ca să domine poporul.

Și, de fapt, îi acuză Isus, „neglijând porunca lui Dumnezeu” – porunca lui Dumnezeu este în favoarea oamenilor – „voi țineți tradiția oamenilor”, pentru interesul vostru. Iar aici este lamentabil să vedem cum liturgiștii au masacrat acest text eliminând pasajul despre Korban, despre ofranda sacră făcută lui Dumnezeu, fragmentul în care „pentru a-l onora pe Dumnezeu erau dezonorați oamenii”. Și acest lucru pentru interesele lor.

Atunci Isus cheamă din nou mulțimea și se adresează tuturor. Spune: „Ascultați-mă”. Este o invitație la o ascultare atentă, nu numai la ascultare, ci și la înțelegerea lucrului ascultat, și Isus face ceva grav, ceva atât de grav încât după aceea va trebui să fugă imediat în străinătate. „Nu există nimic în afara omului care, intrând în el, să-l poată face impur”. Iar cartea Leviticului? Cartea Leviticului conține foarte multe capitole indicând ceea ce este impur și, intrând în om, face să devină imposibilă comuniunea sa cu Dumnezeu. Ei bine, Isus aici ridică miza. Isus, de la criticarea legii orale, a Talmudului, trece de-a dreptul – și acest lucru este foarte grav – la criticarea Legii scrise. Și, într-adevăr, discipolii – și acesta este un alt masacru al liturgiștilor, care elimină versetele importante despre neînțelegerea discipolilor – erau pregătiți să o rupă cu legea orală, dar nu cu cea scrisă.

Iar aici este un comentariu al evanghelistului, care este conținut numai în evanghelia lui Marcu și care este foarte grav: „Astfel făcea pure toate alimentele”. Adică Isus dezminte cartea Leviticului, Isus dezminte Cuvântul lui Dumnezeu. Ceea ce este conținut în cartea Leviticului, cu lista tuturor mâncărurilor pure și impure, nu corespunde voinței lui Dumnezeu. Spuneam că este atât de grav încât după ce a spus acestea Isus va fi nevoit să fugă în ținutul Tirului.

Și iată indicația lui Isus: ceea ce determină raportul cu Dumnezeu nu este ceva exterior omului, și nici nu privește cultul, ci sunt toate atitudinile rele care fac rău celorlalți. Iar aici Isus enumeră douăsprezece atitudini, toate împotriva omului și niciuna împotriva religiei.

Prima este – nu desfrânările, așa cum au tradus, ci „prostituările”. Și prin prostituare nu se înțelege numai exercițiul prostituării, ci faptul de a te vinde altora ca să faci carieră, a te vinde altora pentru succes, pentru propria ambiție și așa mai departe. Sunt douăsprezece atitudini și niciuna dintre acestea nu-l privește pe Dumnezeu. Iar pe vremea aceea atunci când se făcea o listă, pe care să ți-o poți aminti din memorie, primul lucru și ultimul din listă erau cele mai importante, fiindcă erau lucrurile care rămâneau cel mai bine întipărite în memorie. Aici primul cuvânt din listă este „prostituările”, iar ultimul este „stupiditatea”, prostia.

Stupid în Evanghelii este cel care trăiește numai pentru sine. Cel care se gândește numai la interesul propriu și nu-și dă seama de nevoile, de necesitățile celorlalți. Și iată declarația lui Isus: „Toate aceste lucruri rele ies din interior și-l fac pe om impur”. Așadar, pentru Isus, distincția dintre pur și impur nu provine de la Dumnezeu. Impuritatea se naște din relația răutăcioasă pe care o avem cu ceilalți oameni.

 

Pr. Alberto Maggi, biblist.

Traducere realizată după transcrierea (nerevizuită de autor) de pe formatul audio.

Sursa: Centrul de Studii Biblice

Marcu 7, 1-8, 14-15, 21-23

 

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s