Duminica I a Postului Mare (primele versete) – anul B

Sinteza întregii vieți a lui Isus…

 

Este uimitoare sobrietatea evanghelistului Marcu în descrierea ispitirilor lui Isus în pustiu. Într-adevăr, Marcu scrie: „Și imediat Duhul l-a îndemnat în pustiu, iar în pustiu a rămas patruzeci de zile, fiind ispitit de Satana”. Potrivit lui Marcu, Isus nu se roagă, nu ajunează. Și Marcu nici măcar nu înșiră numărul ispitirilor, așa cum fac în evangheliile lor Matei și Luca. Ce vrea să ne transmită evanghelistul?

Termenul „imediat” corelează ispitirile cu episodul botezului, când Isus a primit spiritul, adică iubirea lui Dumnezeu. Răspunsul lui Isus față de iubirea Tatălui este iubirea față de oameni, pe care el vine să-i elibereze. Acest duh îl îndeamnă (verbul are o conotație de forță, de violență aproape, față de Isus). Îl îndeamnă în pustiu pentru patruzeci de zile. Pustiul și cele patruzeci de zile fac trimitere la cei patruzeci de ani pe care poporul lui Israel i-a petrecut în pustiu înainte de a intra în țara promisă.

Așadar, evanghelistul vrea să ne arate că întreaga viață a lui Isus a fost un drum, o succesiune de încercări în pustiu, spre plinătatea eliberării. Ceea ce descrie evanghelistul nu este un episod din viața lui Isus, ci o sinteză a întregii sale existențe.

După cum spuneam, în acest pustiu, timp de patruzeci de zile, Isus a fost ispitit de Satana. Este pentru prima oară când apare termenul „satan” în această evanghelie; apoi dispare și reapare în capitolul 8, în gura lui Isus, care i se adresează unuia dintre discipolii săi, lui Simon Petru, pe care Isus îl va numi „Satană”. „Pleacă Satană, treci din nou în urma mea!”.

Este, deci, prima și ultima oară când apare cuvântul „Satan”. În episodul în care Isus îl refuză pe Petru și îl definește Satană, Petru nu acceptă moartea lui Isus; el vrea puterea lui Isus. Termenul „Satan” reapare apoi în parabola celor patru terenuri, ca imagine a păsărilor care culeg sămânța abia semănată, iar evanghelistul arată că este imaginea puterii.

Cine are o ideologie a puterii este refractar și ostil față de mesajul lui Isus. Apoi termenul va apărea din nou în polemica lui Isus, când va declara că „un Satan care este dezbinat împotriva lui însuși este destinat dispariției”.

Așadar, termenul „satan” apare de foarte puține ori. Dar ceea ce evanghelistul ne ajută să înțelegem, acțiunea acestui Satan și semnificația acestui termen, este, mai ales, verbul „a ispiti”. Verbul „a ispiti” va mai apărea încă de trei ori în această evanghelie, din partea acelora de la care nu ne-am fi așteptat, adică din partea fariseilor.

Aceste persoane atât de pioase, atât de evlavioase, atât de zeloase, care împlinesc legea până la cele mai mici detalii, evanghelistul îi identifică, în schimb, ca fiind niște diavoli, ca fiind niște instrumente ale Satanei, fiindcă exact aceste persoane sunt acelea care îl ispitesc pe Isus. Și toate cele trei dăți când îl ispitesc pe Isus sunt sub însemnul diviziunii. Satana, diavolul, este cel care dezbină. Ei bine, fariseii, care se considerau a fi atât de aproape de Dumnezeu, în realitate sunt instrumente ale diavolului pentru a dezbina.

Prima dată când apar fariseii, și apare din nou verbul „a ispiti”, este atunci când Isus a împărțit cu alții pâinile, nu numai pe teritoriul Israelului, ci și pe teritoriul păgânilor, pentru a indica faptul că iubirea lui Dumnezeu este pentru întreaga omenire. Acest lucru era inacceptabil. Scrie evanghelistul, în capitolul 8, versetul 11: „Au venit fariseii și au început să discute cu el, cerându-i un semn din cer ca să-l ispitească”.

Ceea ce face Isus este absurd: iubirea lui Dumnezeu și pentru păgâni! Așadar, vor o garanție din partea lui Dumnezeu. Ei vor să-l despartă pe Dumnezeu de păgâni, dar iubirea lui Dumnezeu este pentru întreaga umanitate. Data următoare va fi atunci când „unii fariseii, apropiindu-se de el pentru a-l ispiti”, îl întreabă dacă îi este permis unui bărbat să-și repudieze soția. Vor să-l despartă pe bărbat de femeie.

Bărbatul are o superioritate, are niște drepturi pe care femeia nu le are. Iar Isus, în schimb, face referire la planul creației și va reafirma unitatea dintre bărbat și femeie și perfecta egalitate. În fine, a treia oară, probabil în modul cel mai subtil de data aceasta, va fi Isus cel care va întreba: „De ce vreți să mă ispitiți?”. L-au întrebat dacă este permis sau nu a plăti tribut, taxă lui Cezar, iar Isus nu va cădea în capcana lor și va spune că atât Cezar, cât și ei, fariseii, au ocupat locul lui Dumnezeu.

Fariseii l-au despărțit pe Dumnezeu de oameni. Și Isus va spune: „Restituiți lui Dumnezeu ceea ce este a lui Dumnezeu”, adică restituiți-i poporul său. Așadar, fariseii, acești lideri spirituali, acești reprezentanți ai spiritualității, ai sfințeniei celei mai elevate, pe care lumea îi privea cu admirație, evanghelistul, încă de la primele cuvinte ale evangheliei sale, îi denunță ca fiind instrumente ale diavolului. Diavolul este cel care dezbină, cel care creează fenomene de diviziune.

 

Pr. Alberto Maggi, biblist.

Traducere realizată după transcrierea (nerevizuită de autor) de pe formatul audio.

Sursa: Centrul de Studii Biblice

 

Marcu 1,12-15

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s