Duminica Paștelui – 1 aprilie 2018

Duminica Paștelui – 1 aprilie 2018

 

Trăirea experienței Cristosului înviat nu a fost un privilegiu acordat cândva unei elite, ci este o posibilitate a tuturor credincioșilor care trăiesc fericirile

 

Comentariu la Evanghelie de pr. Alberto Maggi, OSM

 

Dacă Cristos nu a înviat, goală este predicarea noastră și goală este și credința noastră. Aceasta este afirmația peremptorie a Sfântului Paul din prima scrisoare către Corinteni. Dar, în pofida acestei afirmații, este surprinzător faptul că în evanghelii niciun evanghelist nu descrie învierea lui Isus. Imaginea tradițională pe care o cunoaștem cu Cristosul care iese victorios din mormânt, cu stindardul victoriei, nu există în evanghelii, ci într-un apocrif, în evanghelia lui Petru, un text din secolul al II-lea. Dar dacă niciun evanghelist nu ne descrie învierea lui Isus, toți ne oferă indicații prețioase cu privire la modul în care îl putem experimenta înviat, în cea care era experiența comună a bisericii de la începuturi. Așa cum le scrie Paul Corintenilor: „Isus înviat i-a apărut lui Chefa”, adică lui Petru, „celor doisprezece, iar mai apoi apăruse unei mulțimi care număra mai mult de 500 de frați”.

În evanghelia considerată a fi cea mai veche, cea a lui Marcu, există vestirea învierii, dar nu există întâlnirea cu cel înviat, care este amânată pe mai târziu, în Galileea. Într-adevăr, tânărul din mormânt le-a zis femeilor: „Nu vă fie frică, voi îl căutați pe Isus Nazarineanul, cel răstignit. A înviat, nu este aici”. Acesta va fi mesajul constant al tuturor evangheliștilor. Este inutil să mergem să-l căutăm pe Isus în locul celor morți. Spune: „El merge înaintea voastră în Galileea, acolo îl veți vedea”. Dar rămâne să ne întrebăm: de ce să fie amânată cu trei sau patru zile experiența importantă a Cristosului înviat? Isus a murit la Ierusalim, a fost înmormântat la Ierusalim; de ce spune că, dacă vor să-l vadă, trebuie să meargă în Galileea?

Vom descoperi acest lucru în evanghelia lui Matei, unde această întâlnire din Galileea este repetată chiar de trei ori, când îngerul le repetă femeilor vestirea: „Nu este aici, a înviat și, iată, merge înaintea voastră în Galileea; acolo îl veți vedea”. Acest mesaj este confirmat de Isus însuși, care le-a spus apoi femeilor: „Mergeți să le vestiți fraților mei că mă duc în Galileea. Acolo mă vor vedea”.

Discipolii pleacă, se duc în Galileea, dar, scrie evanghelistul, „Cei unsprezece au plecat, între timp, în Galileea, pe muntele pe care Isus li-l indicase”. Dacă există de trei ori invitația de a merge în Galileea pentru a-l experimenta pe Cristosul înviat, niciodată Isus nu le indicase discipolilor un munte deosebit. De ce cei unsprezece se duc pe muntele? Care este acest munte unde este posibilă experimentarea Cristosului înviat? Muntele (cu articolul hotărât) în Matei este muntele fericirilor. Ce vrea să spună evanghelistul? Că trăirea experienței Cristosului înviat nu a fost un privilegiu acordat cu două mii de ani în urmă unui mic grup de persoane, ci este o posibilitate a tuturor credincioșilor care trăiesc și vor trăi fericirile. Trăind fericirile îl experimentăm pe cel care trăiește.

La fel și în evanghelia lui Luca există același mesaj. Atunci când femeile se duc la mormânt găsesc drumul blocat de niște oameni: „De ce îl căutați printre morți pe cel care este viu?”. Și când se manifestă Isus? Discipolilor din Emaus li se manifestă repetând gesturile de la ultima cină. Scrie evanghelistul: „Atunci când era la masă cu ei, a luat pâinea, a recitat binecuvântarea, a frânt-o și le-a dat-o lor”. Aceleași gesturi de la ultima cină. La cină Isus devine pâine pentru ca toți aceia care îl mănâncă să fie capabili să devină și ei pâine pentru alții. În această dinamică de iubire primită și iubire comunicată, experimentăm prezența Cristosului înviat. Într-adevăr, scrie evanghelistul, „Atunci li s-au deschis ochii și l-au recunoscut”.

De asemenea și în evanghelia lui Ioan avem figura Mariei Magdalena care plânge, care suspină în fața mormântului gol, dar, atâta timp cât privește mormântul gol, nu-și dă seama că acela pe care ea îl plângea ca mort, în realitate este viu. Dar, pentru a-l experimenta ca fiind viu, trebuie să înceteze să privească mormântul și să se întoarcă. Și numai când se întoarce înapoi observă că Isus era în picioare în spatele ei. Primul cuvânt din evanghelia lui Ioan pe care Isus înviat îl spune discipolilor săi, atunci când li se arată, este: „Pace vouă”. Nu este o urare (Isus nu spune pacea să fie cu voi), ci un dar. Pacea înseamnă tot ceea ce contribuie la fericirea omului, la plinătatea vieții persoanelor. Așadar, primul lucru pe care Isus înviat îl face cu discipolii săi este să le dăruiască plinătatea acestei vieți. Iar apoi, iată, mandatul: „Așa cum Tatăl m-a trimis pe mine, la fel și eu vă trimit pe voi”. Care este semnificația acestei expresii? Isus a fost martorul iubirii fidele a Tatălui. Toți aceia care, împreună cu el și asemenea lui, vor fi martorii acestei iubiri, îl vor putea experimenta pe Cristosul înviat, trăitor în existența lor. Isus nu-i trimite să vestească o doctrină, ci să fie tandrețea lui Dumnezeu pentru omenire.

 

Pr. Alberto Maggi, biblist.

Traducere realizată după transcrierea (nerevizuită de autor) de pe formatul audio.

Sursa: Centrul de Studii Biblice

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s