Duminica a VI-a a Paștelui – 6 mai 2018

Nimeni nu are o iubire mai mare decât aceasta: a-și da viața pentru prietenii săi – Comentariu la Evanghelie de pr. Alberto Maggi, OSM

 

Iubirea nu se transmite printr-o doctrină, ci numai prin gesturi care comunică viață. De aceea, după ce i-a invitat pe ai săi să aducă rod mult, ca să devină discipoli, Isus afirmă: „Așa cum Tatăl m-a iubit pe mine” (Tatăl l-a iubit pe fiul comunicându-i Duhul său, întreaga sa capacitate de iubire), „așa v-am iubit și e pe voi”. Isus vorbește la trecut. Când i-a iubit Isus? La spălarea picioarelor discipolilor evanghelistul spune că Isus a atins maximul capacității sale de iubire și a transformat-o într-o slujire, pentru a-i face să devină domni pe aceia care se considerau servitori. Și, pentru prima dată, Isus le cere: „rămâneți în iubirea mea”. Slujirea exercitată în mod liber, din dragoste, în mod voluntar, este unica garanție de a rămâne în iubirea Domnului.

Apoi Isus continuă: „dacă veți împlini poruncile mele” (în realitate, Isus a lăsat o singură poruncă, pe care a numit-o nouă pentru că e mai bună, pentru că le înlocuiește pe celelalte. Dar de ce Isus vorbește de poruncă când el poruncește unicul lucru ce nu poate fi poruncit, iubirea? Se poate porunci slujirea, supunerea, obediența, dar nu iubirea. Tocmai pentru a o opune poruncilor lui Moise. Există o singură poruncă, aceea a iubirii care devine slujire. Apoi, actualizările practice, infinite ale acestei unice porunci au pentru Isus aceeași valoare ca poruncile.

Așadar, „dacă veți ține poruncile mele, veți rămâne în iubirea mea, așa cum eu am ținut poruncile Tatălui meu și rămân în iubirea lui”. Deci, avem din nou caracteristica limbajului lui Ioan, a acestei dinamici a iubirii, a iubirii primite și a iubirii comunicate. Apoi Isus continuă afirmând: „v-am spus aceste lucruri”. La ce anume se referă Isus? La grija Tatălui pentru via sa. Isus i-a asigurat că atunci când există un element negativ în viața discipolului, este grija Tatălui să-l elimine, nu a celorlalte mlădițe. „V-am spus aceste lucruri pentru ca bucuria mea” (pentru întâia oară Isus vorbește despre bucuria sa, deci despre bucuria omului care are condiția divină) „să fie în voi și bucuria voastră să fie deplină”. Mai departe, în capitolul 16, Isus va spune: „pentru ca bucuria voastră să fie completă”. Bucuria celui credincios este caracteristica sa, bucuria de a se simți iubit, o bucurie care se multiplică în măsura în care suntem capabili să o împărtășim cu alții.

Invitația la plinătatea iubirii este cuprinsă între cele două invitații la observarea poruncii. Și, într-adevăr, Isus continuă: „Aceasta este porunca mea” (literalmente „porunca cea a mea”. Isus subliniază faptul că nu e vorba de poruncile lui Moise), „să vă iubiți unii pe alții așa cum v-am iubit eu”. Isus subliniază încă o dată importanța slujirii. „Nimeni nu are iubire mai mare decât aceasta: a-și da viața pentru prietenii săi”. Ceea ce Isus a spus, după aceea a și făcut. În momentul arestării, el va fi cel care își va oferi viața pentru ai săi. Nu e vorba de un act final din viața individului sau a lui Isus, ci de întreaga existență orientată spre binele omului.

Apoi Isus, pentru întâia oară, îi numește pe discipolii săi prieteni. Le spune: „Voi sunteți prietenii mei dacă faceți ceea ce vă poruncesc”. Deci porunca iubirii care se manifestă prin slujire: aceasta este ceea ce ne face prieteni ai lui Isus. Apoi, citim aici: „nu vă mai numesc servitori”. Dar Isus nu i-a numit niciodată servitori pe discipolii săi. Aici expresia greacă este emfatică. Am putea traduce: „Nu v-am numit niciodată servitori, pentru că servitorul nu știe ce face stăpânul lui, ci v-am numit prieteni”. În această evanghelie Lazăr este definit prietenul lui Isus. Isus, care nu a venit ca să fie slujit, ci ca să slujească, nu are nevoie de slujitori, ci de prieteni. Prieteni înseamnă aceia care împărtășesc și colaborează la realizarea planului Tatălui.

„Nu v-am numit niciodată servitori, pentru că servitorul nu știe ce face stăpânul lui, ci v-am numit prieteni, pentru că toate câte le-am auzit de la Tatăl vi le-am făcut cunoscute”. Așadar, încă o dată, împărtășirea planului creației. Iar apoi Isus încheie: „Nu voi m-ați ales pe mine, ci eu v-am ales pe voi și v-am constituit ca să mergeți și să aduceți rod”. Pentru a aduce rod, comunitatea creștină trebuie să meargă; comunitatea celor ce-l urmează pe Isus nu trebuie să aștepte ca persoanele să vină, ci trebuie să meargă. Încotro? Spre cei marginalizați, excluși, invizibili, spre persoanele disprețuite. „Iar rodul vostru să rămână”.

De ce? Și iată asigurarea lui Isus: „Tot ceea ce îi veți cere Tatălui în numele meu” (În numele nu înseamnă formula „prin Cristos, Domnul nostru”. În numele, în cultura ebraică, înseamnă în asemănarea, în identificarea cu Isus), „să vă dea”. Tatăl pune la dispoziția fiilor forța sa însăși de iubire. Așadar, atunci când Tatăl vede că fiul său își orientează încontinuu propria viață spre binele celorlalți, îi transmite energii de iubire mereu mai mari.

Și pericopa se încheie din nou cu invitația lui Isus: „Aceasta vă poruncesc” (deci unica poruncă în interiorul comunității credincioșilor) „să vă iubiți unul pe altul”. Iar această iubire, Isus ne-a spus-o, se manifestă prin slujire.

 

Pr. Alberto Maggi, biblist.

Traducere realizată după transcrierea (nerevizuită de autor) de pe formatul audio.

Sursa: Centrul de Studii Biblice

 

Ioan 15, 9-17

În acel timp Isus le-a spus discipolilor săi: «Așa cum Tatăl m-a iubit pe mine, așa v-am iubit și eu pe voi. Rămâneți în iubirea mea. Dacă veți ține poruncile mele, veți rămâne în iubirea mea, așa cum eu am ținut poruncile Tatălui meu și rămân în iubirea lui. V-am spus acestea pentru ca bucuria mea să fie în voi și bucuria voastră să fie deplină. Aceasta este porunca mea: să vă iubiți unii pe alții așa cum v-am iubit eu. Nimeni nu are o iubire mai mare decât aceasta: ca cineva să-și dea viața pentru prietenii săi. Voi sunteți prietenii mei dacă faceți ceea ce vă poruncesc. Nu vă mai numesc servitori, pentru că servitorul nu știe ce face stăpânul lui, ci v-am numit prieteni, pentru că toate câte le-am auzit de la Tatăl vi le-am făcut cunoscute.

Nu voi m-ați ales pe mine, ci eu v-am ales pe voi și v-am constituit ca să mergeți și să aduceți rod, iar rodul vostru să rămână, pentru ca tot ceea ce îi veți cere Tatălui în numele meu să vă dea. Aceasta vă poruncesc: să vă iubiți unul pe altul».

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s