Înălțarea Domnului – 13 mai 2018

Avem o comoară în vase de doi bani

 

Domnul a fost înălțat la cer și s-a așezat la dreapta lui Dumnezeu – Comentariu la Evanghelie de pr. Alberto Maggi, OSM

 

Evanghelistul Marcu își încheie evanghelia sa la capitolul 16, versetul 8, cu vestirea Cristosului înviat, cu mandatul dat femeilor, dar care nu au spus nimănui nimic. Acest final a suscitat scandal în biserica primitivă, motiv pentru care, în prima jumătate a secolului al II-lea, au fost adăugate două finaluri diferite. Finalul adăugat pe care îl citim astăzi este cel considerat canonic.

Contextul: Isus înviat li se manifestă celor Unsprezece și îi dojenește. Îi mustră pentru că au fost increduli, îi numește „împietriți la inimă” pentru că nu au crezut învierii sale. Sunt discipoli care, în momentul prinderii, au fugit cu toții, care l-au abandonat, iar Petru chiar l-a renegat. Ei bine, acestor discipoli, fără îndoială imaturi, care încă nu au înțeles mesajul său și sunt incapabili să-l urmeze, Isus, exact acestor discipoli, le dă un mandat universal. Așa cum va spune apoi Sfântul Paul în una din scrisorile sale: „Noi avem o comoară în vase de doi bani”. Așadar, bogăția veștii celei bune le-a fost dată unor oameni imperfecți. Acest lucru este important, fiindcă vestea cea bună a lui Isus nu este adusă de niște super-oameni, cu un simț al superiorității față de cei care sunt inferiori, ci de lume care aduce de jos, cu umilința sa, cu slăbiciunile sale, cu fragilitățile sale un mesaj de o frumusețe extraordinară.

Se citește în capitolul 16, la versetul 15, că „Isus le-a zis: «Mergeți în toată lumea»”. Mesajul lui Isus nu este limitat la o națiune, ci este universal; și nu trebuie să aștepte, ci trebuie ei să meargă în întâmpinare. Isus i-a chemat ca să fie pescari de oameni și trebuie, deci, să meargă să pescuiască, să-i scoată afară pe oameni din ceea ce le cauzează moartea. „Și proclamați evanghelia”, vestea cea bună. Care este vestea cea bună? Faptul că iubirea lui Dumnezeu ajunge la fiecare creatură, că nu există nimeni pe lume care să se poată simți exclus de la această iubire. „Proclamați” vestea cea bună, „evanghelia la toată făptura”. Iar apoi efectele sunt: „cine va crede”, adică cine va adera la acest plan al iubirii, „și va fi botezat”… Botezul era semnul convertirii, al unei schimbări a vieții. Așadar, atunci când primim această veste bună ne schimbăm viața. Ce înseamnă a ne schimba viața? Înseamnă a nu mai trăi pentru sine, ci pentru alții. „Va fi salvat, dar cine nu va crede”, cine refuză acest plan al lui Dumnezeu, „va fi condamnat”. Nu este condamnat de Dumnezeu, ci își autoimpune propria condamnare pentru că refuză planul plinătății vieții.

„Și acestea vor fi semnele”. Și Isus enumeră cinci semne „care îi vor însoți pe cei care cred”. Nu sunt semnele care îi vor însoții pe discipolii care se duc să vestească acest mesaj, ci pe toți aceia care cred. Sunt semne prin care cei care primesc răul comunică binele, cei care primesc moartea transmit viața. În mod deosebit „a-i alunga pe demoni” înseamnă a-i elibera pe oameni de ideologiile funeste, care împiedică primirea mesajului lui Isus. Și ultimul: „își vor pune mâinile peste cei bolnavi și ei”, autorul acestui pasaj nu folosește termenul „a se vindeca”, ci „vor sta bine”. Nu garantează vindecarea celor bolnavi, ci faptul că vor sta bine. Deci, a merge la bolnavi, care sunt primiți în slăbiciunea lor cu sentimentul de a oferi semnificație situației pe care o trăiesc, de a le alina durerile, suferințele. Așadar, impunerea mâinilor este pentru a-i face pe oameni să se simtă bine, eventual pentru a-i vindeca, dar chiar și în suferința lor.

„Domnul Isus, după ce a vorbit cu ei, a fost ridicat la cer”. Iată, pentru a înțelege această expresie a autorului acestui fragment trebuie să ne referim la concepția despre lume din acea vreme, la cosmologia din acel timp. Dumnezeu stătea sus, în ceruri, iar oamenii jos, și din acest motiv tot ceea ce provenea de la Dumnezeu se spunea că cobora, iar tot ceea ce mergea spre Dumnezeu, urca. Iată semnificația a ceea ce evanghelistul vrea să ne spună. „Domnul Isus, după ce a vorbit cu ei, a fost ridicat la cer”. Cerul înseamnă locuința divină, condiția divină, „și s-a așezat la dreapta lui Dumnezeu”. Isus le spusese deja că îl vor vedea pe fiul omului așezat la dreapta puterii. Trimiterea este la psalmul 110. A ședea la dreapta lui Dumnezeu înseamnă a avea însăși condiția sa divină. Este o mustrare pe care autorul o face celor care l-au asasinat pe Isus. Acel om pe care voi l-ați condamnat ca blasfemator și l-ați răstignit, în realitate avea condiția divină. Dar această ascensiune a lui Isus nu este o separare de oameni, Cristos nu se îndepărtează, ci înseamnă că Isus, în plinătatea condiției divine, colaborează la activitatea urmașilor săi, după cum urmează să citim.

„Atunci ei au plecat și au predicat pretutindeni, în timp ce Domnul lucra împreună cu ei”. Iată, înălțat la cer, dar acționează împreună cu ei. Prin urmare, ascensiunea nu-l separă pe Isus de oameni, de ai săi, ci îl apropie și mai mult, cu o forță și mai mare. „Și le întărea cuvântul”. Cuvântul care este? Vestea cea bună. Vestea cea bună pe care Isus le-a cerut să meargă și s-o proclame în toată lumea, evanghelia, nu înseamnă proclamarea unui text, ci a-i ajuta pe oameni să facă o experiență a vieții. Așadar, confirma această transmitere a experienței vieții „prin semnele care îl (o) însoțeau”. Isus îi întărește prin prezența sa, prin puterea iubirii sale pe toți aceia care vestesc un mesaj al vieții.

 

Pr. Alberto Maggi, biblist.

Traducere realizată după transcrierea (nerevizuită de autor) de pe formatul audio.

Sursa: Centrul de Studii Biblice

 

Marcu 16, 15-20

În acel timp Isus le-a apărut celor Unsprezece și le-a spus: «Mergeți în toată lumea și proclamați evanghelia la toată făptura. Cine va crede și va fi botezat va fi salvat, dar cine nu va crede va fi condamnat. Acestea sunt semnele care îi vor însoți pe cei care cred: în numele meu vor alunga demoni, vor vorbi limbi noi, vor lua șerpi în mână și, dacă vor bea vreo otravă, nu le va dăuna; își vor pune mâinile peste cei bolnavi și ei se vor vindeca».

După ce le-a vorbit, Domnul Isus a fost înălțat la cer și s-a așezat la dreapta lui Dumnezeu.

Atunci ei au plecat și au predicat pretutindeni, în timp ce Domnul lucra împreună cu ei și le întărea cuvântul prin semnele care îl însoțeau.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s