„Nu, Isus nu a murit pentru păcatele noastre”

Noutatea lui Isus

gesu-280x154„Isus nu a murit pentru păcatele noastre și, cu atât mai puțin, pentru că aceasta a fost voința lui Dumnezeu, ci din cauza avidității instituției religioase, capabilă să-l elimine pe oricine îi încurcă interesele, fie el și Fiul lui Dumnezeu…”. Cu ocazia Săptămânii Sfinte, pe ilLibraio.it reflecția biblistului Alberto Maggi

 

Isus Cristos a murit pentru păcatele noastre. Exact acesta este răspunsul pe care îl dăm, în mod obișnuit, celor care ne întreabă cum de Fiul lui Dumnezeu și-a sfârșit zilele în forma cea mai infamantă pentru un evreu, pe instrumentul de execuție al crucii, prin moartea destinată celor blestemați de Dumnezeu (Galateni 3,13).

Isus a murit pentru păcatele noastre. Nu numai pentru ale noastre, ci și pentru acei bărbați și femei care l-au precedat și, deci, nu l-au cunoscut, și chiar pentru întreaga omenire care va veni. Dacă este așa, este inevitabil ca privindu-l pe cel crucificat, cu…

Vezi articolul original 877 de cuvinte mai mult

Reclame

O reflecție de autor în vederea Duminicii Floriilor

Noutatea lui Isus

ulivopalme-294x154Cutremur la Ierusalim… 

„Intrând în Ierusalim, Isus face ceea ce nu ar fi trebuit să facă, lucru care îl va costa viața: se duce să atingă interesele castei sacerdotale la putere…”. Pe ilLibraio.it, în vederea Duminicii Floriilor, intervenția fratelui Alberto Maggi, biblist împotriva curentului 

„Când a intrat el în Ierusalim, întregul oraș a fost zguduit” (Matei 21,10). Pentru a indica intrarea lui Isus în Ierusalim, evanghelistul întrebuințează un verb grec (verbul seiô) care era folosit pentru mișcările telurice: venirea lui Cristos provoacă un adevărat cutremur în întregul oraș, nu doar în instituții, ci și printre locuitori. Pentru conducătorii religioși divinitatea trebuie să fie adorată, venerată, slujită în aurita captivitate a unui templu, foarte bine delimitat în sarcofagul unui sistem doctrinal perfect. Dar atunci când acest Dumnezeu încearcă să se arate, să se facă vizibil, autoritățile sunt cuprinse de panică și se pun de acord în mod unanim cu privire la…

Vezi articolul original 689 de cuvinte mai mult

Postul Mare nu este timpul mortificărilor, ci al vivificărilor

Noutatea lui Isus

gesù-294x154„Niciodată Isus în învățătura sa nu a invitat pe cineva să facă penitență, mortificări, cuvinte total absente în învățătura sa, și, cu atât mai puțin, să facă sacrificii…”. Pe ilLibraio.it intervenția fratelui Alberto Maggi, biblist, care vorbește despre semnificația Postului Mare

Cu Miercurea Cenușii a început[1] Postul Mare. Pentru a înțelege semnificația acestei perioade este necesar să examinăm diferita liturgie pre-conciliară și post-conciliară.

Înainte de reforma liturgică, impunerea cenușii era însoțită de lugubrele cuvinte: „Amintește-ți că ești țărână și în țărână te vei întoarce”, conform blestemului Domnului cuprins în Cartea Genezei adresat omului păcătos (Geneză 3,19). Iar cu acest avertisment funebru, în care este total absentă noutatea vestirii evanghelice, începea o perioadă caracterizată prin penitențe și ajunări, prin renunțări și jertfiri și prin mortificări de tot felul, orientată mai mult spre Vinerea sfântă decât spre Paștele Învierii.

Astăzi impunerea cenușii este însoțită de invitația lui Isus: „Convertiți-vă…

Vezi articolul original 726 de cuvinte mai mult